LEBADA…SI IZVORUL DE SMARALD

Eu sunt lebada ce pluteste intre vis si realitate…am prins aripi cenusii in cuibul mamelor mele…diminetile deschideam ochii si asteptam flamanda …cerul se -ntuneca brusc sub aripile LUI…si toti se bucurau de ofrande…asa am crescut…de cand am devenit alba ca neaua nu -mi mai este teama…stiu la ce folosesc aripile…sunt darul meu de la ingeri…cu ele,cu aripile mele,am trecut peste ape nesfarsite si am cucerit lumea…cu aripile mele am luminat destine tinere…si am deschis carari spre soare…acum stiu,am plecat din realitate iar in curand mi se va deschide poarta viselor…acolo e tara unde cantecul meu de lebada va desface petale din stanca de piatra pana va da de IZVORUL DE SMARALD AL SPERANTEI…
toata lumea isi va potoli setea…si lacrimile vor fi doar amintiri uitate in SUBCONSTIENT…intr- un colt prafuit de vreme…

VISUL,REALITATEA MEA…

Isi poarta trupul dupa sine peste tot…EL STIE…alearga.fa-ti de lucru.grabeste-te…nu sta,fugareste himere…taraste poverile tuturor…mai multe ,si maI  multe…EL STIE…nu,nu te opri…mergi,nu pune mana …lasa oglinda,sparge-o…aduna cioburile…impacheteaza -le frumos cu funda…EL STIE…picioarele se misca singure…mainile muncite nu cunosc rasfatul…spatele dureros ca o rana se-apleca incet,incet spre pamant,ca ntr-o plecaciune in fata LUI…EL STIE..cand trupul secatuit de vlaga se prabuseste,atunci se deschide LUMEA LUI…VISUL ESTE LUMEA LUI ,A SUBCONSTIENTULUI TAU…ACOLO ESTE LUMEA PERFECTA PE CARE TI O CONSTRUIESTI…ACOLO NU SE PIERDE NIMIC…TOATE COMORILE,TOATE EMOTIILE …TOATE SENTIMENTELE SUNT ASEZATE CA INTR UN SEIF ,IN SIGURANTA…TOT CE TI A FACUT INIMA SA SE ZBATA…PRIMA FRICA …PRIMA DRAGOSTE…PRIMA DURERE…TOTUL ESTE ADUNAT CU GRIJA SI PASTRAT IN SUBCONSTIENT…EL STIE TOT CE TU REFUZI SA INTELEGI…VISUL ESTE FELUL LUI DE A TE PROTEJA…CAND ITI INTELEGI VISELE …ABIA ATUNCI ITI INTELEGI VIATA…SI INCEPI  CU ADEVARAT …SA STII…ITI MULTUMESC,SUBCONSTIENTUL MEU…CA AI GRIJA DE MINE.

CADRILUL TRADATOR AL ANNEI KARENINA

Jocul seductiei ,tumultul de emotii generat de actorii minunati, decorul absolut fabulos, totul grevat pe eleganta nemuritoare a valsului adus la perfectiune.
Iata ingredientele unei clipe de magie pentru SUBCONSTIENTUL tau.
Bucura-te de parfumul de epoca , demult apusa si de mesajul, atat de subtil al iubirii interzise.

ULTIMA ZI DE TOAMNA…

Da ,se pare ca a venit si ultima zi de toamna.
Frumoasa ,calda si tare ,tare aproape de sufletul meu.Acum , trebuie sa -mi iau ramas bun . Copacii…copacii mei dragi, mai au frunze, doar cat sa-si acopere ochii de iarna care sta nerabdatoare , batand din picior, in pragul destinului meu .
Cu dragoste , ma despart de tine, azi , toamna de vis.
Mi-am imprimat pe retina , mii de imagini cu padurile drumurilor de taina si am stocat in memorie , parfumul tau de arama topita .Asa, sa-mi ajunga pentru toata viata.
Mi-ai deschis usi si mi- ai intins covoare la picioare. Am strabatut Gradina Edenului cu livezi de portocali si am atins cu speranta ,varfuri vesnic inzapezite. Mi-ai adus rasaritul ravnit, de pe marea nesfarsita ,la ferestra.
Multumesc ,toamna mea binecuvantata…pentru grauntele de nemurire ce mi l-ai daruit si pentru amintiri. deja parte din sufletul meu.

INCA MAI E TOAMNA,ITI AMINTESTI ?

Pasi pierduti prin ploaie,frunze ruginii risipite pe alei,
noi doi de mana prin parcuri necunoscute,
o umbrela rosie  ,o melodie fredonata la nesfarsit ,
buze umede de- atatea sarutari,
crizanteme albe si galbene,
nopti prea scurte,

mirosul pamantului dimineata,

ceata inselatoare ,prelingandu-se pe langa noi,acoperindu-ne inimile,

un catel zgribulit adapostindu-se sub o banca uda,

doi batrani sprijinindu-se unul de celalalt,

un vis frumos si-o amintire draga, ratacite prin noian de ganduri ,

atat de multe ca nu le mai dau de cap…

si totusi, inca mai e toamna,iti amintesti?damas-guapas-al-oleo (9)